duminică, 27 mai 2018

Trump Sells Peace Like a Dodgy Dealer

Trump Sells Peace Like a Dodgy Dealer
By Finian Cunningham
May 26, 2018 "Information Clearing House" - Seriously, would you buy a second-hand car from the American president? Anybody in their right mind would scoff at the unnerving risk of being sold something liable to splutter into a heap or be repossessed.
Not only that, but dodgy-dealer Trump has surrounded himself with henchmen who have a knack for threatening prospective customers with grievous bodily harm if they don't cough up.
Farcically, the casino-merchant-turned-president is trying to entice North Korea into betting on giving up its nuclear weapons, with only the vaguest of American guarantees, and lots of sinister riders. These only weeks after Trump unilaterally tore up the American side of the bargain in the Iran nuclear accord.
You do have to wonder about the sanity in Washington. Can people be so unaware of their own incompetence and ineptitude?
Earlier this week, US Secretary of State Mike Pompeo delivered a snarling speech aimed at Iran, which can only be described as an ultimatum for surrender. Pompeo — supposedly America's top diplomat — warned of the "toughest sanctions ever" that would make Iran struggle for economic survival.
He also said: "Iranian operatives would be crushed". Given that Pompeo previously said he wanted to make the CIA more vicious that's a sinister threat.
All this is because Washington, ironically, accuses Iran of "bad faith" over the landmark nuclear agreement.
North Korean leader Kim Jong Un would have to be clueless to do business with the Trump administration. There is absolutely no indication that the Trump White House has any scruples or awareness of legal obligations after it ditched the Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA) earlier this month — the UN-backed accord signed by Iran, Russia, China and the European Union in 2015.
Virtually everyone, including the UN watchdog, the International Atomic Energy Agency, has categorically vouched for the JCPOA as a successful working deal for nuclear arms control. It is only the US and its dubious client regimes in Israel and Saudi Arabia asserting that Iran has violated the JCPOA, citing tendentious claims of Iranian malign activity. Claims, it should be said, which are made by arguably the most malign clients in the Middle East.
The Iran nuclear agreement took years to negotiate. It is said to be one of the most complex treaties ever produced in terms of rigorous checks and balances. Yet Trump thinks he can trash it and come up with something better, like, Iranian surrender to American diktat.
 

 

 
America is blessed with extraordinary energy abundance, including more than 250 years worth of beautiful clean coal. We have ended the war on coal, and will continue to work to promote American energy dominance!


The false claims made by Trump and Pompeo alleging Iranian non-compliance with the accord, as well as other alleged transgressions of sponsoring terrorism, are so out of touch with facts and indeed are such an arrogant inversion of reality — the US sponsoring terrorism in Syria, for example — it means that this administration is hopelessly bereft of any intelligence or trustworthiness.
 

 

 
Remember how badly Iran was behaving with the Iran Deal in place. They were trying to take over the Middle East by whatever means necessary. Now, that will not happen!


Trump and his cabinet are woefully misinformed and ignorant about the world. Nothing they say can be taken with any credibility.
Moreover, Team Trump's attitude is that of a Mafia don. If you don't like our insulting terms, then expect the boys coming around soon with some rough action, like having your nation "totally destroyed".
Indeed, Kim's belated casting of doubt on whether to meet Trump for a supposedly "historic summit" next month in Singapore is for the sound reason that the North Korean leader has simply lost trust in the American agenda, not as American media make out due to "typical" North Korean backtracking.
Last month, Trump's National Security Advisor John Bolton brazenly referred to the "Libyan model" as a guideline for how the Trump administration was approaching negotiations with North Korea. That is, for complete capitulation on nuclear weapons with nothing in return from the American side. We all know what happened to Libyan leader Muammar Gaddafi. Only a few years later, his nation was destroyed by a seven-month US-NATO blitzkrieg and he ended up murdered with a bayonet.
That shows how criminal and arrogant the planners in Washington are. They have the gall to publicly cite the "Libyan model".
It also shows how conceited they are. The Americans must think that North Korea's Kim is ready and willing to prostrate himself in front of the president and "cry, Uncle Sam".
Washington has totally misread Pyongyang — and not surprisingly given the former's delusional self-importance.
North Korea is not going to give up its nuclear weapons without the US side also rightly making some major concessions, primarily scaling back its military presence in the region and giving up its decades-old threats of regime change.
Used-car salesman Trump tried to do some damage limitation after his henchman John Bolton flexed the rhetorical knuckles. Trump claimed the US was "not following the Libyan model". Well, would you believe that from a wheeler-dealer president who has lied through his teeth about paying off a porn star? And who has spewed a load of lies to justify ripping up the Iran deal?
Call it incompetence, stupidity or downright arrogance, but Trump then blew his "assurance" to North Korea by blurting outthat if Kim doesn't play ball on denuclearization then his country would be "completely decimated".
No wonder the world is shuddering with contempt and derision for American politics. After decades of waging illegal wars and murdering millions of people, destroying once stable nations and spawning terrorism, the Americans have the audacity to lecture others about "destabilizing activities".
The Americans have even taken to threatening their supposed European "allies" with punitive sanctions if they dare to do business with Iran or Russia.
Washington is an out-of-control rogue regime that has not a scintilla of shame for the way it is ransacking international law and obligations. The only country to have ever used atomic weapons on civilians has the brazen, deluded temerity to demand that others surrender in the name of "peace".
Ripping up accords is a specialty of the US rulers from the time that Native Americans were driven off their lands into oblivion.
Now we have The Donald supposedly proffering "deals of the century" in the Middle East and to North Korea. This is the same conman who notoriously rips off cleaning maids, barmen and other workers who have been employed in his gaudy hotels.
Washington's credibility or integrity has never been too reliable. But now under Trump's "dealership", the American vehicle has no wheels, no brakes, no warranty, faulty airbags, and is liable to run over a cliff edge.
This article was originally published by "Sputnik" -

Trump vinde pacea ca un comerciant rănit
De Finian Cunningham
26 mai 2018 " Casa de informare " - Serios, ați cumpăra o mașină second-hand de la președintele american? Oricine în mintea lor potrivită ar arăta riscul de a fi vândut ceva susceptibil de a se împrăștia într-o grămadă sau de a fi refăcut.
Nu numai acest lucru, dar Trump-ul adversar Trump sa înconjurat cu bastoane care au un talent pentru a amenința clienții potențiali cu rău corporală gravă dacă nu tuse.
În mod oficial, președintele transformat în cazinou-comerciant încearcă să-i atragă pe Coreea de Nord să parieze la renunțarea la armele nucleare, cu doar cele mai vagi garanții americane și mulți călăreți sinistri. Aceste săptămâni după ce Trump a rupt unilateral partea americană a negocierii în acordul nuclear al Iranului.
Trebuie să te întrebi de sănătatea din Washington. Poate oamenii să fie atât de conștienți de incompetența și ineptitudinea lor?
La începutul acestei săptămâni, secretarul de stat al Statelor Unite, Mike Pompeo, a ținut un discurs înfruntat în Iran, care poate fi descris doar ca un ultimatum pentru predare. Pompeo - se presupune că este un diplomat de top al Americii - a avertizat asupra "celor mai dure sancțiuni vreodată" care ar face Iranul să lupte pentru supraviețuirea economică.
Liderul nord-coreean, Kim Jong Un, ar trebui să fie copleșit să facă afaceri cu administrația Trump. Nu există absolut nici un indiciu că Casa Albă Trump are orice scrupule sau conștientizare a obligațiilor legale după ce a distrus Planul comun de acțiune comun (JCPOA) la începutul acestei luni - acordul susținut de ONU, semnat de Iran, Rusia, China și Uniunea Europeană în 2015.
Practic toți, inclusiv supraveghetorul ONU, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, au acordat categoric garanția pentru JCPOA ca o înțelegere de succes pentru controlul armamentului nuclear. Doar SUA și regimurile dubioase ale clienților din Israel și Arabia Saudită susțin că Iranul a încălcat JCPOA, citând pretenții tendențioase ale activității maligne iraniene. Revendicări, ar trebui să se spună, care sunt făcute de către cei mai mulți clienți cei mai maligni în Orientul Mijlociu.
Acordul nuclear din Iran a durat ani de negocieri. Se spune că acesta este unul dintre cele mai complexe tratate elaborate vreodată în ceea ce privește controalele riguroase și balanțele. Cu toate acestea, Trump crede că poate să-l nimicească și să vină cu ceva mai bun, cum ar fi predarea iraniană dictatului american.
 

 

 
America is blessed with extraordinary energy abundance, including more than 250 years worth of beautiful clean coal. We have ended the war on coal, and will continue to work to promote American energy dominance!


Afirmațiile false făcute de Trump și Pompeo în legătură cu nerespectarea de către Iran a acordului, precum și alte presupuse încălcări ale sponsorizării terorismului, sunt atât de în afara legăturii cu faptele și într-adevăr sunt o astfel de inversare a realității arogantă - SUA sponsorizează terorismul în Siria , de exemplu - înseamnă că această administrație este lipsită de speranță de orice inteligență sau încredere.
 

 

 
Remember how badly Iran was behaving with the Iran Deal in place. They were trying to take over the Middle East by whatever means necessary. Now, that will not happen!


Trump și cabinetul lui sunt nemulțumit dezinformați și ignoranți despre lume. Nimic din ceea ce spun nu poate fi luat cu orice credibilitate.
Mai mult decât atât, atitudinea echipei Trump este cea a unui mafiot. Dacă nu vă plac condițiile noastre insultătoare, atunci așteptați băieții să vină în curând cu niște acțiuni dure, cum ar fi ca națiunea voastră să fie "complet distrusă".
Intr-adevar, incercarea lui Kim de a se intalni cu Trump pentru un presupus "summit istoric" luna viitoare in Singapore este motivul ca liderul nord-coreean a pierdut pur si simplu increderea in agenda americana, "tipic" backtracking nord-coreean.
Luna trecută, consilierul pentru securitate națională al lui Trump, John Bolton, sa referit în mod ferm la "modelul libian" ca o îndrumare pentru modul în care administrația Trump se apropia de negocierile cu Coreea de Nord. Aceasta este, pentru capitularea completă a armelor nucleare, cu nimic în schimb din partea americană. Știm cu toții ce sa întâmplat cu liderul libian Muammar Gaddafi. Doar câțiva ani mai târziu, națiunea sa a fost distrusă de un blitzkrieg de șapte luni SUA-NATO și a fost ucis cu un baionetă.
Asta arată cât de criminal și arogant sunt planificatorii din Washington. Ei au furia să citeze public "modelul libian".
De asemenea, arată modul în care sunt îngrămădite. Americanii trebuie să creadă că Kim din Coreea de Nord este pregătit și dispus să se spele în fața președintelui și să "plângă, unchiul Sam".
Washingtonul a înșelat în totalitate Phenianul - și nu este surprinzător de importanța importanței de sine a fostului.
Coreea de Nord nu va renunța la armele nucleare fără ca partea americană să facă, de asemenea, în mod corect unele concesii majore, reducând în primul rând prezența sa militară în regiune și renunțând la amenințările sale vechi de zeci de ani de schimbare a regimului.
Vânzătorul de mașini de ocazie, Trump, a încercat să facă o limitare a daunelor după ce jurnalistul său John Bolton a îndoit articulațiile retorice. Trump a afirmat că SUA "nu urmărea modelul libian". Păi, crezi asta de la un președinte al dealerului care a mințit din dinți să plătească o stea de pornografie? Și cine a aruncat o mulțime de minciuni pentru a justifica ruperea negocierilor cu Iranul?
Apelați-l la incompetență, stupiditate sau aroganță, dar Trump și-a aruncat "siguranța" în Coreea de Nord, eliminând faptul că dacă Kim nu va juca mingea pe denuclearizare, atunci țara sa va fi "complet decimată".
Nu e de mirare că lumea se trezește cu dispreț și deranj pentru politica americană. După zeci de ani de războaie ilegale și uciderea a milioane de oameni, distrugând o dată națiunile stabile și provocând terorismul, americanii au îndrăzneala să-i lege pe alții despre "activități destabilizatoare".
Americanii chiar și-au făcut amenințarea presupusilor "aliați" europeni cu sancțiuni punitive dacă ar îndrăzni să facă afaceri cu Iranul sau cu Rusia.
Washingtonul este un regim necinstit în afara controlului, care nu are o scintilă de rușine pentru modul în care acesta răscumpără legea și obligațiile internaționale. Singura țară care a folosit vreodată arme atomice asupra civililor are temeritatea blestemată, înșelată, de a cere ca alții să se predea în numele "păcii".
Retragerea acordurilor este o specialitate a domnitorilor americani din momentul în care americanii nativi au fost alungați de pe terenurile lor în uitare.
În prezent, Donald se presupune că oferă "oferte ale secolului" în Orientul Mijlociu și în Coreea de Nord. Acesta este acelasi conman, care renunta notoriu la curatatorii, barmanii si alti muncitori care au fost angajati in hotelurile sale gaudy.
Washingtonul credibilitatea sau integritatea nu a fost niciodată prea fiabil. Dar, în prezent, în cadrul "dealership-ului" Trumpului, vehiculul american nu are roți, frâne, garanție, airbaguri defecte și este capabil să treacă peste o margine de stâncă.
Acest articol a fost publicat inițial de " Sputnik " -
Publicat de la Niciun comentariu:

marți, 22 mai 2018

Guşă: Nu se poate redefini un parteneriat strategic pe baza unor interese personale


"În afară de termeni juridici care au fost discutaţi şi argumentaţi de către persoane competente, noi avem numai necaz, noi românii. După cum mai tot spuneam, avem un om care nu mai este stăpân pe acţiunile lui şi s-a dovedit de atâtea ori că are excese de mitomanie gravă, respectiv Liviu Dragnea şi avem o doamnă despre care se fac glume la liceu. Fiica mea este la liceu şi bancurile preferate de ei acolo sunt legate de Viorica Vasilica. Nu putem să ne permitem asta, totuşi. Ce stăm să chestionăm? Stăm să chestionăm dacă metodele legale, şi sunt legale, sunt potrivite sau nu pentru a bloca un asemenea demers al acestor oameni. Sigur, în spatele lor stă şi partidul, suprastructura lui care astăzi nu mai este PSD, ci PSDragnea. Aşa ceva nu este permis şi aproape mi s-a făcut ruşine de cariera Alinei Mungiu când am văzut că în ultima vreme a devenit avocatul unor oameni, cu o sigură motivaţie, că i se pare ei că ar fi mai bine cu Israelul. Pentru că asta stă în spatele acţiunii ei. Cu Israelul nu poate să fie rău, doar că noi nu avem un partenrieat strategic cu Israelul. Şi o condiţie de bază în diplomaţia internaţională, dacă vrei să mai stai la masă, este ca atunci când faci anumiţi paşi strategicii din punct de vedere internaţional să ţi-i agrementezi cu partenerii, partenerii noştri de tip euro-atlantic", a explicat Cozmin Guşă.
Consultantul politic a mai precizat că în Statele Unite, partener cu care nu am avut o discuţie despre cum să abordăm noi această problematică a Israelului, se discută clar despre ce au câştigat cetăţenii americani din mutarea ambasadei.
"Din păcate, la alegerile parlamentare din România s-a greşit foarte mult, partidele politice au greşit, PSDragnea a minţit foarte mult, şi uite unde ne-au adus pentru că cei care cunosc economie sunt cu totul îngroziţi, nu numai de soartă celor peste 1 miliard de euro care sunt banii cetăţenilor, ci şi despre unde va merge economia. Se câştigă timp cu fel de fel de aberaţii macroeconomice care ne vor duce în şant. Atunci se pune problema vieţii noastre aici în ţara asta, a proprietăţilor, a costurilor din bănci. Vom intra tot într-o zodie a incompetenţie, acolo de la cap se împute peştele, cu siguranţă", a completat acesta.
"Pun o întrebare: dacă astăzi când vorbim există dovezi clare că interesele personale ale lui Dragnea şi ale altora, apropo de relaţia cu Israelul, au stat la baza acestor decizii politice de mutare a ambasadei? Cine să cerceteze asta? Bineînţeles că procurorii trebuie să cerceteze. Toate lumea trebuie să afle dacă interesele personale au stat la baza deciziei. În SUA se discută clar despre ce a câştigat Administraţia Trump din acest deal cu Netanyahu. La posturile de televiziune se discută concret ce a câştigat în plan material SUA şi Administraţia Tump din mutarea ambasadei. Sunt foarte multe lucruri câştigate şi asta merg, desigur, în beneficiul americanului de rând", a mai afirmat consultantul politic.
Conform acestuia, sigur este o chestie de procurori. "Ştiţi bine părerile mele privind impotenţa PNL-ului, dar Ludovic Orban a găsit omul un glonţ de argint ca să blocheze acest marş triumfal. Următoarea întrebare pe care ne-o punem este de ce le este aşa frică tutoror de la Dragnea în jos? Vă spune eu de ce le este frică. Pe lângă acuzele care pot să fie sau nu instrumentate rapid, există pericolului ieşirii din calendarul pe care şi l-au propus legat de amnistie, graţiere, legile justiţiei, o bulversare guvernamentală îi întoarce pe dos în acest moment şi nu au posibilitatea să argumenteze pentru că această forţare a relaţiei cu Israelul are în spate interese personale. Dragnea şi Dăncilă au fost umiliţi acolo, nu au apărut în presă la celebra lor vizită, evenimentul de judo la care am participat întâmplător tot în acele zile sau primierea preşedintelui Federaţiei Internaţionale de Judo au fost mediatizate de presa israeliană. Acolo este clar că şi Netanyahu a dorit să ascundă această vizită de presa israeliană, ştiind că la bază stau nişte înţelegeri personale, este o prezumţie clară pe care o putem avea şi o concluzie clară a acestor lucruri", a completat Cozmin Guşă.
Consultantul politic a mai spus că statul român, astăzi, este defectat, într-un fel, dar nu neapărat defectat înspre mai rău. "Vreau să vă aduc aminte decizia CCR din 16 martie 2016 care a demontat binomul SRI-DNA. A fost practic o ieşire din securism. Acei securişti care aveau acele apucături nu le-au mai executat din fruntea statului român şi s-au privatizat. Au început să le execute în beneficiul unora ca Dragnea care deţine majoritatea politică. Este un lucru foarte complex. Cum a fost Curtea Constituţională a României atât de curajoasă să dea acea decizie când ştim foarte bine că CCR a fost îngenuncheată de multe ori. Deci, statul român este astăzi defectat şi asistăm la un soi de lipsă de autoritate care doar în ultimele săptămâni a revenit într-o formulă mai bună prin noua ofensivă a lui Klaus Iohannis, care a stat mult prea mult timp pasiv în faţa acestor încălcări flagrante ale de demersului politic. Totuşi, dacă Dragnea este inconştient şi pune un asemenea om ca Viorica Vasilica să conducă Guvernul, preşedintele României, urmărind aceste interese şi având informaţii mai complexe, ar fi trebuit să blocheze acest tobogan pe care suntem pentru că doamna nu ratează un eveniment la care să nu se face de râs. Este extrem de periculos pentru că dacă ştim noi, ştiu şi toţi cei exterior. Nimeni nu trebuie să se supere şi nimeni nu e antisemit aici. Nu se poate redefini un parteneriat strategic chiar şi cu Israelul pe baza unor interese personale clare şi fără niciun beneficiu pentru statul român pentru că oamenii ăştia administrează bugetul nostru, averea noastră, relaţiile noastre internaţionale. Isteria asta cu antisemitismul este o aberaţie. Nu este ok. Părerea mea este că plângerea penală este un demers util societăţii româneşti, isteria lor şi spaima lor ascund în spate altceva, pentru că dacă nu ar fi vinovaţi nu ar avea de ce să se isterizeze aşa", a mai explicat Cozmin Guşă.



                                                                                                                                                                                           

Publicat de la Niciun comentariu:

duminică, 17 iulie 2016

Stop Using Millenary Religions as a Scapegoat for the Crimes of Modern Imperialism

By Kim Petersen
But if they incline to peace, you (also) incline to it, and (put your) trust in Allah. Verily, He is the All-Hearer, the All-Knower.
— The Noble Qur’an, Al-Anfal, 8.61
Jihad
The most excellent Jihad is that for the conquest of self.
The ink of the scholar is more holy than the blood of the martyr.
– Sayings of the Prophet
July 16, 2016 "Information Clearing House" - "Dissident Voice" -  Respected writer William Blum understands US hegemony and imperialism on a global scale. In his important book Rogue State, he provided a comprehensive account of US imperialism around the world.
Recently, Blum wrote a trenchant article that compellingly ridiculed the nonsense that Donald Trump is a greater evil than Barack Obama. Blum tore the veneer off the Democratic Party and corporate media’s hypocritical demonization of Trump. As a clincher, Blum finishes his piece with sarcasm: “And if you like Barack Obama you’ll love Hillary Clinton.”
Trump, Obama, and Clinton are three evils. Of the three, Trump is the lesser evil. What is important is that come election time, the ballot is not confined to a lesser-evilist choice. The Green Party’s Jill Stein is not evil.
In the otherwise excellent piece by Blum appears a paragraph that I find superficial, void of historical validity, and above all, it seems to be repeating indoctrinating patterns typical of Islamophobia:
Obama’s declaration that ISIS “has nothing to do with Islam”. This is standard political correctness which ignores the indisputable role played by Islam in inspiring Orlando and Long Beach and Paris and Ankara and many other massacres; it is the religion that teaches the beauty and godliness of jihad and the heavenly rewards of suicide bombings.
Does Islam play a role? Blinkered proponents of US and Israeli imperialism consistently blame Islam for the commission of terrorist acts. Blum is not such a proponent. However, framing Islam as “the religion that teaches the beauty and godliness of jihad and the heavenly rewards of suicide bombings” decidedly opinionated and pre-restructured approach that deliberately ignores the Islamic teachings of peace.1 If Islam is the motivating source for terrorism, then how does Blum explain that there was not any act of so-called jihadist terrorism in the period 1945-1967 (from the end of WWII until the Israeli war against Egypt, Syria, and Jordan)?
Logically therefore, Arabs, be they mixed Christian and Muslim (the Popular Front for the Liberation of Palestine once lead by the late the Christian Orthodox George Habash; the Democratic Front for the Liberation of Palestine led by the Catholic-Marxist Nayef Hawatmeh) or predominately Muslim (such as Hamas and Hezbollah) have all used violence as counter measures to the US and Israeli violence. To call their violence “terrorism” while calling western and Israeli violence a “responsibility to protect or humanitarian intervention”2 is an utmost act of malediction.
As for the word “jihad” [used to express a struggle for anything (life, work, family) — including, of course, the early Islamic struggle to spread the word of Allah (God Almighty in Arabic)] — there is a story to tell. After the defeat of the crusaders in Syria in 1187, the word was used sporadically by the Ottoman Turks to recruit Muslims for the conquest of Europe. Politically that word generally disappeared from the popular usage (except from national movements seeking to use Islam as a rallying cry of battle as in the Palestinian Islamic Jihad fighting the occupiers of Palestine) until former national security advisor Zbigniew Brzezinski and the Wahhabi Saudi regime resurrected it to fight the Soviets in Afghanistan.
Surprisingly, unmentioned in Blum’s piece is the “teachings” of violence by Blum’s people3 in the Torah or the Bible’s teachings of violence. For example, do the teachings of Rabbi Col. Eyal Karim that it is okay to rape Gentile womenrepresent an indisputable role of Judaism that teaches the beauty and godliness of raping non-Jews or does it represent individual extremism based on lopsided interpretation?
I am very familiar with the greetings exchanged by Muslims: “As-Salaam-Alaikum” (“peace be upon you”) and “Wa-Alaikum-Salaam” (“and peace upon you”). I know peace to be emphasized by Islam. However, just like in the Bible where one finds invocations to peace, one also finds commands to commit violence. I asked if Blum had read the Qur’an, but he did not reply to this question. I asked if he had lived in a Muslim land? To this he did not reply either. I humbly submit that I have read the Bible, Qur’an, hadiths, and The Life of Mohammed among other texts. I have lived a number of years in Muslim countries. In Jordan and Egypt, Muslim people proudly recited stories to me of the prowess, tolerance, and virtue of the Muslim sultan and military leader Saladin who defeated the Crusaders, retook Al Quds (Jerusalem), and showed great mercy to his Christian and Jewish opponents. However, I am far from an expert on Islam.
I wrote to Bill Blum.
Kim Petersen: I just have to add since you took on Islam that your article would have read less tendentious if you had noted that the Bible’s God smites first born children, urges God-fearing people to commit genocide, condemns homosexuals, etc, etc — the point being that Christianity has nothing over Islam; they are both vile.
William Blum: But one is carrying out horrible terrorism today, even as we speak, threatening you and I.  The other is ancient, ancient history.  If in fact it ever happened.
KP: With all due respect, are the predominantly Christian nations not carrying out horrible terrorism today? And does not state terrorism dwarf retail terrorism?
And to be clear, it is not a religion carrying out acts; it is supposed adherents of the religion carrying out the acts in the name of their god/allah/yahweh. All are deplorable.
Blum responded in the email separately to each of the above preceding paragraphs.
WB: The Christian nations are horribly violent, but they do not purposely bomb crowded restaurants, or behead people, or purposely destroy ancient buildings, or ban education for women, sex and music.
It’s the teachings of Islam that inspire the Islamic terrorists to carry out jihad and suicide bombings.  Why else are they doing these things?  If they hate US foreign policy why don’t they attack US military installations and American embassies, not people and targets with no connection whatsoever to any government.  That’s terrorism by definition.
KP, additional comment: “If they hate US foreign policy why don’t they attack US military installations and American embassies”: They do, for example, the 1983 bombing of a US military installation in Lebanon demonstrates, but it does not matter what the target is: any act of resistance to the primordial acts of violence, even by a foreign interloper will be labeled terrorism. This is a label that is not applied by the same corporate media to the aggression of the US or its western acolytes.
Moreover, Blum seems in contradiction with himself. Earlier he blamed US violence rather than Islamic teachings for terrorism.
Why do terrorists hate America enough to give up their lives in order to deal the country such mortal blows? Of course it’s not America the terrorists hate; it’s American foreign policy. It’s what the United States has done to the world in the past half century — all the violence, the bombings, the depleted uranium, the cluster bombs, the assassinations, the promotion of torture, the overthrow of governments, and more. The terrorists — whatever else they might be — are also rational human beings; which is to say that in their own minds they have a rational justification for their actions. Most terrorists are people deeply concerned by what they see as social, political or religious injustice and hypocrisy, and the immediate grounds for their terrorism is often retaliation for an action of the United States.4
It is assessment with which I agree.
Next, I respond sequentially to each of two preceding paragraphs where Blum writes 1) that Christians do not purposely commit horrible acts and 2) Islamic teachings serve as a fillip to terrorism.
KP: Christian nation nations do not drop nuclear weapons on civilian cities (Hiroshima and Nagasaki)? Do not firebomb civilian cities (Tokyo, Dresden)? Do not place a city under siege and bombard it (Fallujah)? Lynch and scalp non-White peoples? Purposely destroy hospitals (Afghanistan), the cultural heritage of a country (Iraq)?
Christianity and its teachings, as self-servingly interpreted by zealous western Christians, are deeply permissive and supportive of the West’s capitalism, imperialism, and colonialism that have caused far more destruction and death than a revanchist Islam that rose in resistance to western hegemony and terrorism. Based on available literature, it is known that Al Qaeda is a response to US military in Saudi Arabia and US support of Israel’s slow motion genocide (state terrorism) against Palestinians and their neighbors. Daesh was spawned by US militarism against Iraq, Libya, and Syria.
*****
I could have listed plenty more examples of murderous US imperialism, but I am talking to the expert on the topic. See Blum’s Master List.
Moreover, persuasive evidence suggests that Daesh is a US creation to further discredit Islam thus giving US imperialism more pretexts to attack Muslims.
I am in solidarity with the bulk of what Blum writes. He is exceptional when it comes to perfidious American policy and actions abroad. However, blaming Islam for the acts carried out by people is misdirection. Accounts vary somewhat, but in general, Muslims believe the Qur’an is Allah’s word relayed by the archangel Jibreel (Gabriel) who enabled the illiterate prophet Mohammed to read Allah’s message. Each person derives the meaning of the verses through his own interpretation or acceptance of another’s interpretation.
I agree that religion can inspire people to evil. Islam is not unique in this regard; this applies equally to Christian-inspired evil or nationalist-inspired evil. It is entirely possible that Islamic “teachings” can be bent to inspire/manipulate men into violent acts, but it is entirely possible that benevolent “teachings” of Islam can draw people toward peace. There are several ideologies that can be warped to untoward ends among susceptible people.
However, in the absence of imperialist evil wreaked against them, would these people professing to be Muslims have been inspired/manipulated into violent reprisals?
And why is religion or an ideology being used to spur people to violence? If the radicalized teachings are a reaction to injustices against a people, it seems unreasonable to focus blame on a religion rather than the injustices that brought about the radicalized teachings.
Nonetheless, whatever is cited as a motivating factor, the acts are solely the responsibility of the perpetrators of the acts.
People who claim to be Christians have launched crusades, set up Inquisitions to fight heresy, wrote Papal Bulls to allow dispossessing non-Christian Indigenous peoples of their territory, and started world wars, among other grave crimes. People professing to be Christians continue, to the present day, to wreak genocidal wars throughout the world.
I have no intention to indict any religion because the main issue is those who use religions as alibis for their actions and policy.
Judaism, Christianity, and Islam are beliefs. People choose to adhere to whichever one of these monotheisms (or other theisms) based on faith — or are more likely believe they were divinely led to the true belief. All three of these monotheistic religions contain “teachings” of violence and peace. Thus, to ascribe terrorism solely to the “teachings” of one religion is biased and wrong; and it leads to questions as to what is the interior motive driving such summary judgement without addressing the basic issues that generate terrorism.
To iterate, it is plain wrongheaded to criticize Islam – and Islam exclusively among religions – for spurring terrorism. To gain understanding, it is crucial to put terrorism and violence in proper context since terrorism against the West did not arise out of a vacuum. Neither does the Qur’an instruct Muslims to attack friendly nations. So-called jihadist terrorism is in response to the far greater preceding terrorism and unremitting oppression from the Christian West and the Jewish Israel. By way of simple analogy, if someone punches you in the face without reason, and you punch that person back, yes, you used violence, but who deserves greater condemnation: the initiator of violence or you who responded to the violence with violence? Or should you and the initiator of violence be equally condemned? And if you had turned the other cheek to the person who first punched you, what lesson would that impart? Would the perpetrator be deterred from punching you again?
Finally, among religions, it is predominantly — and unquestionably — the nations and people that profess Christian beliefs that have wreaked and spawned the most horrific terrorism throughout history, including today. Nonetheless, I do not believe Christian “teachings” have much to do with US genocide against Arabs. US elitists are spurred by greed for control of resources, territory, information, and power. When elitists use religion, nationalism, and terrorism against other peoples to kill, rob, occupy, humiliate, and oppress them, why place the culpatory focus on the violence in resistance to the initial violence of forces manipulated by western elitists? The victims of violence, of course, must be accorded the right to resist violence.5
  1. See Peter Standring, “Koran a Book of Peace, Not War, Scholars Say,” National Geographic Today 25 September 2001. Karen Armstrong, “The True, Peaceful Face Of Islam,” Time, 23 September 2001. [↩]
  2. To be clear, Blum does not mislabel western interventionism. [↩]
  3. In Blum’s recent article, he writes “… in the immortal words of my people — a schmuck!” Emphasis added. [↩]
  4. William Blum, “Why Terrorists Hate America,” Third World Traveler. Daesh are terrorists, yes? [↩]
  5. I explain here: “Progressivist Principles and Resistance,” Dissident Voice, 27 September 2010. [↩]
Publicat de la Niciun comentariu:

joi, 31 martie 2016

Europa vrea să se sinucidă?

http://inliniedreapta.net/europa-vrea-sa-se-sinucida/
Chemând refugiații din Orientul Mijlociu să se stabilească în Germania, Angela Merkel a deschis cutia Pandorei. Modul arogant în care a demonstrat cu această ocazie – deși, probabil, fără să vrea – cine domnește în prezent în Europa, nu face parte din tema de care ne ocupăm aici. Dar trebuie remarcat, totuși, cum cancelarul german a încălcat Convenția de la Dublin și, de fapt, a pus sub semnul întrebării funcționarea Acordului Schengen. Instituțiile UE au recunoscut imediat voința lui Merkel drept normă europeană, iar țările care, precum Ungaria, au luat apărarea ordinii juridice europene, au fost puse la stâlpul infamiei.
Nu știm până la urmă ce a provocat declarația lui Merkel, poate nu întru totul premeditată și de la care acum dă înapoi. A fost vorba de calcule electorale și de voturile minorității turcești; sau de o concesie făcută partenerului de coaliție social-democrat; sau de răspunsul la o cerere a lobby-ului industrial german, aflat în căutare de mână de lucru calificată și de convingerea că imigranții mai puțin „interesanți” le vor fi băgați pe gât altor țări? Putem presupune că fiecare dintre acești factori a jucat un rol.
Știm cu siguranță că atât discursul cancelarului german care a declanșat avalanșa, cât și sprijinul pe care i l-au acordat cercurile europene formatoare de opinie, au fost posibile doar în condițiile stării de criză profundă în care se află identitatea europeană, criză care ridică întrebări asupra șanselor ei de supraviețuire.

Oamenii reprezintă civilizațiile?

Într-un interviu acordat „Culturii liberale”, unul dintre cei mai recunoscuți sociologi contemporani, americanul Richard Sennett, s-a arătat indignat de asocierea care se face între atacurile din noaptea de Anul Nou asupra femeilor din Germania și identitatea culturală a autorilor. Aceste acte au fost comise de infractori, susține intelectualul, iar sublinierea apartenenței lor civilizaționale nu numai că nu are nimic de-a face cu tema discutată, dar, în plus, capătă un caracter rasist; transferă responsabilitatea de la un agresor concret la o cultură mitică, adică la grupul de oameni care o reprezintă. Am citat această declarație pentru că în ea se rezumă confuziile ideologiei dominante, care duce la consecințe politice lamentabile.
Este evident că pentru o infracțiune cel care răspunde este autorul ei, și numai acesta trebuie să suporte pedeapsa. Este o perspectivă legală, dar în practica socială și în politică trebuie să analizăm factorii care determină creșterea numărului anumitor infracțiuni. Dacă așa cum s-a întâmplat în noaptea de Anul Nou în marile orașe germane, bărbații musulmani se organizează pentru a vâna femei, acesta este un fapt social pe care ar trebui să-l analizăm.

Fetișul noii ideologii este egalitatea, în special în ceea ce privește cultura. Conform dogmei ei fundamentale sunt interzise judecățile de valoare. Este caracteristic faptul că orice tentativă în acest sens este calificată drept rasism, deși civilizația nu are caracter rasial. Rezultatul este că refuzăm să recunoaștem specificitatea unei alte culturi care în realitatea omenească este întotdeauna asociată cu o anumită formă de evaluare. Prin urmare, încetăm să mai vedem diferențele civilizaționale care, atunci când funcționează în aceeași țară, duc la conflicte.
Imigranții care aleg să se stabilească într-o altă ordine civilizațională, indiferent de ceea ce le-a determinat această decizie, trebuie să fie conștienți de faptul că se așteaptă de la ei să adopte normele de bază ale acesteia. Aceste principii ar trebui să fie impuse cu fermitate de către țările în care ei se instalează. Din păcate, în Europa de astăzi ele nu numai că au fost suspendate, ci chiar respinse ostentativ.

De unde vine disprețul

Ceea ce frapează în privința faptelor din noaptea de Anul Nou din Germania este sentimentul impunității manifestat de către autorii lor și, asociat acestuia, disprețul pentru moravurile, deci pentru cultura lumii în care au decis să se stabilească, în consecință, pentru oamenii care aparțin acestei culturi. Sentimentul impunității și disprețul sunt legate între ele, pentru că normele care nu prevăd sancțiuni nu sunt luate în seamă, iar acesta este primul pas către batjocorirea lor. Sancțiunile nu trebuie să aibă întotdeauna un caracter legal, este suficientă o puternică presiune socială care să ducă la condamnarea persoanelor care încalcă normele în vigoare, având drept rezultat excluderea din diferite cercuri ale vieții în comun. Din păcate, ordinea morală s-a prăbușit în Europa contemporană, ceea ce este o manifestare a crizei culturii sale.
Este greu să fii sociolog și să nu observi influența culturii asupra atitudinilor umane, este greu și să nu vezi diferențele dintre aceste culturi. Sennet știe asta foarte bine. Dar este împiedicat să tragă concluzii din ceea ce știe de către tabu-ul ideologiei dominante. Ea este cea care ne poruncește să batem câmpii despre societatea multiculturală în care vor conviețui armonios reprezentanți ai diferitelor ordini civilizaționale. De fapt, acel mitic „multiculturalism” poate fi atins doar dacă reducem cultura la unele manifestări nesemnificative ale ei, adică dacă o lipsim de sensul ei fundamental, deoarece cultura este modul de organizare a vieții sociale. Nu se poate funcționa în două ordini incompatibile între ele, de exemplu, sistemul de justiție occidental nu poate coexista cu Sharia. Este adevărat că în istorie au existat în aceeași țară comunități diferite, inclusiv din punct de veere legislativ, una alături de cealaltă, dar nu s-au amestecat. Cheia de boltă a unui astfel de stat trebuia, totuși, să fie o guvernare puternică, autoritară. În sistemul democrației republicane nici nu poate fi vorba de așa ceva.

Ce este Europa

Faptul că Europa este un concept civilizațional și nu unul geografic era cunoscut dintotdeauna. De schimbat s-a schimbat ceea ce noi considerăm ca fundament al Europei. Actuala Uniune Europeană este în mare măsură un proiect ideologic al cărui scop a fost o restructurare fundamentală a ordinii culturale a Europei. Acest lucru frapa chiar din preambulul Constituției europene respinse prin referendum în Franța și Olanda. Creatorii acesteia au făcut referire la antichitate și imediat după aceea la Iluminism. Cel puțin un mileniu și jumătate de istorie europeană, creștină, din care de altfel a provenit Iluminismul, nu numai că nu și-a găsit un loc acolo, dar creatorii documentului s-au opus ferm oricăror încercări de a include în istoria Europei această tradiție-cheie a ei, demonstrând prin aceasta că premiza lor este schimbarea civilizației noastre și îndepărtarea din ea a fundamentului creștin.
Europa non-religioasă și anti-creștină urma să fie o utopie a omului nou care trăiește după legi desăvârșite proiectate de către oameni luminați, avea să fie o comunitate de ființe auto-create, emancipate de toate identitățile puternice, începând de la cea religioasă și națională și terminând cu cea sexuală.
Aceste divagații se lovesc de experiența oamenilor obișnuiți, adică reali, care se definesc prin apartenența națională, de grup social, de familie, de sex și deasemenea au nevoie de religie. Normele legale singure nu au fost niciodată și nu vor suficiente, iar pentru ca ele să aibă efect trebuie să provină dintr-o cultură trăită, care întotdeauna până acum a avut rădăcini religioase.
Confruntați cu criza imigrației, liderii Europei contemporane au început să vadă pericolul și să spună și ei că este necesar ca noii veniți să se adapteze la „valorile europene”. Dar când vine vorba să le enumere, se ivesc greutățile. Auzim despre toleranță, deschidere, democrație. De fapt, toate aceste principii sunt secundare și depind de o ordine adoptată în prealabil, ea însăși înrădădcinată într-o anumită ordine metafizică.
Toleranța în Europa contemporană a fost adusă la autocontradicție, adică a parcurs drumul de la recunoașterea dreptului la existență al unor opinii apreciate negativ, la pretenția de a le afirma. De fapt toleranța, care nu poate fi niciodată nelimitată – apărători ai versiunii contemporane a toleranței demonstrează acest lucru în toată amploarea sa, cerând pedepsirea adversarilor lor – trebuie să provină dintr-o ordine axiologică mai profundă. Încă și mai derivată și imposibil de definit cu precizie este „deschiderea”, iar dezbaterea actuală privind necesitatea unor restricții legale ale democrației arată că sistemul politic trebuie să aibă o bază de idei mai profundă.
Ideologia dominantă astăzi, care se reduce la dărâmarea formelor culturale tradiționale și ale cărei obiective, ca în cazul oricărei utopii, sunt vagi, are un caracter nihilist. Noii veniți inteleg un singur lucru: că Europa contemporană este un loc în care au murit credințele și ordinile vechi. În această situație, ei fac apel la civilizația pe care o cunosc, adică la civilizația lor.

Valurile crizei

Problemele cu cetățenii musulmani din Europa au început să apară la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’80. Inițial tensiunile aveau un caracter pur social. Pentru prima generație de imigranți din Maghreb chiar și munca cea mai prost plătită și viața în Franța constituiau un progres. În schimb, printre descendenții lor născuți într-un fel de ghetouri suburbane, în medii aflate la cel mai de jos nivel al ierarhiei sociale, incomplet integrați în cultura Franței, a crescut un sentiment de frustrare. Acest lucru s-a manifestat prin creșterea criminalității. Nu a fost permis să se vorbească despre această problemă, iar în acest context a început să facă în Franța carieră politică Frontul Național.
Același sindrom al ascunderii capului în nisip și teama de a arăta genealogia legată de mediul social a anumitor patologii s-a manifestat prin trecerea sub tăcere, în primele zile, a celor petrecute în Germania în noaptea Anului Nou.
Fundamentalismul a reușit perfect să valorifice frustrarea generațiilor provenite din țările musulmane. Contribuie la aceasta țări din Peninsula Arabă, care alocă sume mari pentru propagarea acestei ideologii, iar scopul lor nedeghizat este islamizarea Europei. Din acești bani, mai ales proveniți din Arabia Saudită, sunt construite noi moschei, iar imamii desemnați de către fondatori sunt adepți ai islamismului radical. Până de curând, această politică, dusă la vedere, nu numai că nu s-a lovit de vreo contramăsură, dar chiar s-a bucurat de aprobarea țărilor europene. Elitele dominante ale acestora au considerat și parțial încă mai consideră Biserica Catolică drept cel mai mare inamic. Mulți dintre reprezentanții acestora dau de-a dreptul de înțeles că imigrația musulmană le este simpatică pentru că modifică în mod fundamental configurația tradițională a Europei. Aceste atitudini demonstrează încă o dată natura resentimentară și în cele din urmă caracterul sinucigaș al ideologiei dominante astăzi pe continentul nostru și al adepților acesteia.
Dogmele ideologice reduc toate problemele sociale la cele economice și le permit să nu se gândească la viitor, deoarece, chipurile, dacă vor fi asigurate imigranților condiții materiale mai bune, problemele civilizaționale vor dispărea de la sine.

Ce ne amenință

wsieci polonia
Europa este o oază de prosperitate și de liniște, în special în comparație cu Africa învecinată și de asemenea, mai ales în ultimul timp, cu Orientul Apropiat. Atrage, așadar, și va continua să atragă valuri succesive de imigrație. Până acum acestea au fost blocate de conștientizarea dificultății de a trece granițele Europei și de a rămâne definitiv în ea. Invitația din partea lui Merkel, preluată cu entuziasm de formatorii de opinie europeni, a schimbat în mod fundamental această situație. Mase de oameni tineri din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au considerat că li se cuvine nu numai dreptul de a trăi în Europa, ci, de asemenea, încă de la intrare, un standard material egal cu cel al europenilor. Consecințele pe care le atrage după sine acest lucru ajung abia acum la liderii continentului nostru, care obișnuiesc să privească lumea prin ochelarii ideologiei.

Valul de imigrație relativ mic cu care am avut de-a face în ultimul timp deja provoacă tensiuni grave și apariția de reflexe xenofobe, naturale într-o astfel de situație, din partea localnicilor europeni. Dar problema reală sunt milioanele de oameni care, încurajați de atitudinea europenilor, sunt hotărâți să se stabilească pe acest continent. Ei toți provin dintr-un mediu cultural unic, musulman. Sosirea lor va fi un șoc pentru Europa și va submina funcționarea Uniunii Europene, în forma sa actuală. Șansele de a menține sistemul Schengen par din ce în ce mai iluzorii, iar aceasta este doar începutul problemelor.
Apariția unor grupuri mari, omogene cultural, dar diferite de țările în care se așează, nu poate să nu provoace tensiuni. În cazul Europei contemporane – unde, pe de o parte, avem de-a face cu un islamism orientat războinic, expansiv, iar pe de altă parte cu o Europă care se autocontestă și se află în stare de criză – aceasta constituie un amestec exploziv.
Există temerea că liderii europeni vor trage prea târziu concluzii din aceste evidențe, iar unii dintre ei, posedați de oikofobie (ura față de ceea ce este propriu) nu vor mai ajunge să o facă niciodată. În aceste noi condiții se reduce rolul instituțiilor europene și crește cel al statelor naționale. Felul în care vom reuși să facem față amenințărilor istorice care se apropie va depinde așadar numai de noi.
Publicat de la Niciun comentariu:

marți, 5 ianuarie 2016

Will Mideast Allies Drag Us Into War?

The New Year's execution by Saudi Arabia of the Shiite cleric Sheikh Nimr Baqir al-Nimr was a deliberate provocation.

Its first purpose: Signal the new ruthlessness and resolve of the Saudi monarchy where the power behind the throne is the octogenarian King Salman's son, the 30-year-old Defense Minister Mohammed bin Salman.

Second, crystallize, widen and deepen a national-religious divide between Sunni and Shiite, Arab and Persian, Riyadh and Tehran.

Third, rupture the rapprochement between Iran and the United States and abort the Iranian nuclear deal.

The provocation succeeded in its near-term goal. An Iranian mob gutted and burned the Saudi embassy, causing diplomats to flee, and Riyadh to sever diplomatic ties.

From Baghdad to Bahrain, Shiites protested the execution of a cleric who, while a severe critic of Saudi despotism and a champion of Shiite rights, was not convicted of inciting revolution or terror.

In America, the reaction has been divided.

The Wall Street Journal rushed, sword in hand, to the side of the Saudi royals: "The U.S. should make clear to Iran and Russia that it will defend the Kingdom from Iranian attempts to destabilize or invade."

The Washington Post was disgusted. In an editorial, "A Reckless Regime," it called the execution risky, ruthless and unjustified.

Yet there is a lesson here.

Like every regime in the Middle East, the Saudis look out for their own national interests first. And their goals here are to first force us to choose between them and Iran, and then to conscript U.S. power on their side in the coming wars of the Middle East.

Thus the Saudis went AWOL from the battle against ISIS and al-Qaida in Iraq and Syria. Yet they persuaded us to help them crush the Houthi rebels in Yemen, though the Houthis never attacked us and would have exterminated al-Qaida.

Now that a Saudi coalition has driven the Houthis back toward their northern basecamp, ISIS and al-Qaida have moved into some of the vacated terrain. What kind of victory is that — for us?

In the economic realm, also, the Saudis are doing us no favors.

While Riyadh is keeping up oil production and steadily bringing down the world price on which Iranian and Russian prosperity hangs, the Saudis are also crippling the U.S. fracking industry they fear.

The Turks, too, look out for number one. The Turkish shoot-down of that Russian fighter-bomber, which may have intruded into its airspace for 17 seconds, was both a case in point and a dangerous and provocative act.

Had Vladimir Putin chosen to respond militarily against Turkey, a NATO ally, his justified retaliation could have produced demands from Ankara for the United States to come to its defense against Russia.

A military clash with our former Cold War adversary, which half a dozen U.S. presidents skillfully avoided, might well have been at hand.

These incidents raise some long-dormant but overdue questions.

What exactly is our vital interest in a permanent military alliance that obligates us to go to war on behalf of an autocratic ally as erratic and rash as Turkey's Tayyip Recep Erdogan?

Do U.S.-Turkish interests really coincide today?

While Turkey's half-million-man army could easily seal the Syrian border and keep ISIS fighters from entering or leaving, it has failed to do so. Instead, Turkey is using its army to crush the Kurdish PKK and threaten the Syrian Kurds who are helping us battle ISIS.

In Syria's civil war — with the army of Bashar Assad battling ISIS and al-Qaida — it is Russia and Iran and even Hezbollah that seem to be more allies of the moment than the Turks, Saudis or Gulf Arabs.

"We have no permanent allies ... no permanent enemies ... only permanent interests" is a loose translation of the dictum of the 19th century British Prime Minister Lord Palmerston.

Turkey's shoot-down of a Russian jet and the Saudi execution of a revered Shiite cleric, who threatened no one in prison, should cause the United States to undertake a cost-benefit analysis of the alliances and war guarantees we have outstanding, many of them dating back half a century.

Do all, do any, still serve U.S. vital national interests?

In the Middle East, where the crucial Western interest is oil, and every nation — Saudi Arabia, Iran, Iraq, Libya — has to sell it to survive — no nation should be able drag us into a war not of our own choosing.

In cases where we share a common enemy, we should follow the wise counsel of the Founding Fathers and entrust our security, if need be, to "temporary," but not "permanent" or "entangling alliances."

Moreover, given the myriad religious, national and tribal divisions between the nations of the Middle East, and within many of them, we should continue in the footsteps of our fathers, who kept us out of such wars when they bedeviled the European continent of the 19th century.

This hubristic Saudi blunder should be a wake-up call for us all.


 
 
Publicat de la Niciun comentariu:

marți, 27 octombrie 2015

Romania, stat santinela pentru SUA!

frati Romania, stat santinela pentru SUA!Incet, dar sigur, haosul pare sa puna stapanire pe batranul continent. Si chiar daca unii dintre mai-marii cancelariilor europene spera inca la primirea unui „Nobel” pentru pace, in realitate lucrurile nu stau deloc roz pentru „fundamentalistii” Uniunii Europene.Pentru ca, dupa „rusinica” incasata cu ocazia conflictului din Ucraina, cand au „inghitit” fara sa cracneasca anexarea unilaterala a Crimeii de catre „Tarul” Putin, liderii principalelor puteri occidentale dau din colt in colt si acum, de cand cu incredibila criza a refugiatilor. Una accentuata, daca nu chiar provocata de unele declaratii halucinante ale celor care, acum, nu mai stiu cum sa paseze „pisica moarta” in ograda tarilor balcanice. Iar pe acest fond al unei slabiciuni tot mai fatise a Uniunii Europene, se pare ca administratia americana e hotarata sa actioneze fara echivoc, astfel ca la Washington s-a decis ca unul dintre asa-numitele „state santinela” ale Statelor Unite ale Americii sa fie Romania.
Mai usor cu Europa!
Desigur ca se vor gasi nenumarate voci nationaliste care sa se vaite de mama focului ca nu mai suntem stapani in tara noastra. Insa nu trebuie sa uitam ca traim intr-o lume a globalizarii accentuate unde, ne place sau nu, companiile multinationale au ajuns, de exemplu, sa aiba mai multa influenta decat chiar guvernele unor state membre ale Uniunii Europene. Asa ca, fara a se da mai catolici decat Papa, oamenii de stat romani trebuie sa inteleaga ca in aceste vremuri tot mai tulburi, Romania nu are prea multe optiuni geo-politice la indemana. Desigur, cel mai bine ar fi sa ne linistim cu statutul de tara membra a Uniunii Europene. Dar, sa nu uitam, una care nici nu indrazneste sa stabileasca un termen limita, oricat de indelungat, pentru adoptarea monedei unice, ca sa nu mai vorbim ca Bucurestiul nu reuseste inca sa intre nici macar cu aeroporturile in Spatiul Schengen, in ciuda sumelor astronomice chletuite in acest sens. In plus, deja la Bruxelles se ia tot mai in serios in calcul adoptarea unei Uniuni Europene in doua trepte, in care marile puteri economice sa nu mai suporte povara financiara a celorlalte state membre. Astfel ca  strategii politicii de siguranta nationala a Romaniei nu au cum sa nu ia in calcul ca „paravanul” Uniunii Europene nu mai este unul chiar atat de sigur. Mai ales din moment ce pana si la Bruxelles se glumeste cu amar ca daca stranuta Putin la Moscova, deja raceste tot Occidentul.
Varf de lance
Iar in aceasta conjunctura complexa, Statele Unite ale Americii par sa fi luat decizia de a aprofunda parteneriatul strategic pe care deja il deruleaza cu tara noastra. Astfel ca i-a rezervat Romaniei, ca si Poloniei, de altfel, si, mai mult ca sigur, si unei tari baltice, statutul de „stat santinela”. Ceea ce se poate traduce, practic, prin transformarea tarii noastre intr-un veritabil „varf de lance” al intereselor americane in acest colt al lumii. Ceea ce, desigur, implica si racordarea cat mai urgenta la principiile statului de drept, asa cum este vazut el la Washington. Ca si crearea, chiar daca intr-un ritm ametitor de fortat, a unei economii cu adevarat libere, in care contractele cu statul ale unor „miliardari de carton”, recunoscuti drept „sageti” ale clientelei politice, sa nu mai fie unicul motor de crestere economica. Si, nu in ultimul rand, o importanta aparte pentru indeplinirea acestui rol o reprezinta latura armata. Una care, cu siguranta, se va dezvolta uluitor in perioada imediat urmatoare, lucru dovedit si de exercitiile necontenite pe care structurile de forta romanesti, fie ele la vedere sau nu, le deruleaza alaturi de partenerii americani. Desigur, scenariul pare unul eminamente pozitiv, mai ales dupa ce atatea decenii am asteptat in zadar americanii. Si mai ales ca, se stie, dupa cum a  fost si cazul Coreei de Sud, gigantii economici americani obisnuiesc sa vina cu investitii majore in „statele santinela”. Totusi, sa nu uitam sa vedem si partea goala a paharului, reprezentata de iritarea tot mai isterica a Moscovei fata de crearea unui „stat santinela” al Washington-ului la o distanta atat de mica de granitele sale




Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 23 septembrie 2015

Rusia are o strategie coerentă în Siria, iar israelienii sunt singurii care par să priceapă asta

http://www.gandul.info/puterea-gandului/rusia-are-o-strategie-coerenta-in-siria-iar-israelienii-sunt-singurii-care-par-sa-priceapa-asta-14737164
Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că  operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.
E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).
Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la  New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).
Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.
Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).
Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).
Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.
Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.
Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.
E foarte complicat, dar logic.
Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.
Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)